Foto Oben

Despre noi

Noutăţi

Teme medicale

Din industrie

Contact

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Alimentaţia corectă adaptată terapiei orale

Atunci când abordarea diabetului zaharat tip 2 prin modificarea obiceiurilor alimentare şi mişcare nu este suficientă pentru a obţine un echilibru metabolic satisfăcător, următorul pas îl reprezintă introducerea terapiei medicamentoase orale.

Alimentaţia corectă rămâne însă şi ulterior fundamentul terapiei. Există mulţi pacienţi cu diabet tip 2 la care printr-o alimentaţie sănătoasă s-a reuşit controlul satisfăcător al diabetului. Pentru alţii însă aceasta nu este suficientă.

De multe ori, pentru păstrarea unei glicemii bune, se recomandă ca micul dejun să fie împărţit în 2 mese (mic dejun si o gustare ulterioară). Altfel se poate întâmpla ca secreţia de insulină proprie a pancreasului să nu acţioneze destul de rapid la stimulul alimentar, iar valorice glicemice să fie foarte ridicate. Acesta este motivul pentru care în cazul fiecărui pacient în parte  trebuie identificat momentul în care glicemia are valoarea cea mai ridicată.  Asfel de “vârfuri glicemice” pot fi adesea evitate prin împărţirea mesei şi alegerea unei alimetaţii convenabile.

Ce să recomandăm pacienţilor?

·        Variaţi alimetaţia şi consumaţi vitamine şi minerale.

·        Menţineţi controlul asupra aportului caloric zilnic. Consumaţi o cantitate de alimente care să favorizeze mai degrabă scăderea ponderală.

·        Puteţi consuma alimente ce conţin carbohidraţi şi multe fibre.

·       Atenţie la conţinutul în grăsimi al alimentelor. În cazut produselor grase alegeţi unele cu un conţinut cât mai scăzut în grăsimi şi folosiţi pentru prepararea mâncării uleiuri vegetale.

·        Consumaţi de preferinţă proteine din cereale şi leguminoase (fasole, mazăre, linte)

·        Consumaţi zilnic fructe şi legume proaspete.

·        Băuturile cu puţine calorii sunt recomandate consumului în cantităţi crescute.

·        Evitaţi consumul exagerat de alcool (nu mai mult de 2 pahare de vin sau bauturi cu conţinut echivalent în alcool).

·        Nu mâncaţi mult la o masă, preferaţi meselor abundente unele reduse cantitativ şi însoţite de gustări mici.

·        Gustul dulce puteţi să-l obţineţi folosind îndulcitori necalorici.

  

Terapia orală

Pentru deciderea unei atitudini terapeutice adecvate există mai multe preparate, fiecare având un mod de acţiune individualizat.

Sulfonilureicele

Adoptarea terapiei cu sulfonilureice presupune ca pancreasul să fie capabil încă de secreţia de insulină, întrucât modul de acţiune este tocmai de a declanşa la acest nivel o secreţie abundentă de insulină. Medicamentele se iau înainte de masă. Pentru că sulfonilureicele determină o secreţie crescută de insulină independentă de aportul alimentar, este foarte important ca orarul meselor să fie stabilit ţinând seama de recomandările medicului. Atunci când una dintre mese este omisă, pacientul riscă un episod hipoglicemic. La fel de periculoasă este administrarea unei doze mai mari decăt cea stabilită de medic, din acelaşi motiv al declanşării unei hipoglicemii.

Combaterea hipoglicemiei

Riscul unei hipoglicemii în timpul terapiei cu sulfonilureice este crescut în următoarele cazuri:

  • Omiterea unei mese planificate
  • Pancientul îşi administrază mai multe comprimate decât doza recomandată

În aceste cazuri se impune tratarea urgentă a hipoglicemiei. Pacientul trebuie să bea fie glucoză dizolvată în apă, fie un pahar de suc. În caz de obnubilare se va consulta imediat medicul.

 

Există de asemenea preparate (substanţa activă Repaglinide, vezi tabel) care declanşează o secreţia pancreatică crescută de insulină, doar atunci când este administrată concomitent şi o masă bogată în glucide. La fel ca în cazul sulfonilureicelor, comprimatele se iau la mese, iar când o masă este omisă, se omite şi comprimatul. Astfel scade risul hipoglicemiilor.

Atâta timp funcţia pancreatică permite  producerea insulinei în cantitate suficientă, diabetul de tip 2 poate fi tratat cu preparate orale.

  

Modul de administrare a terapiei orale

Medicamentul

Mod de acţiune

Administrare

Atenţie

 

Sulfonilureice

Glibenclamid

Glimepirid

 

Secreţie pancreatică crescută de insulină, independentă de alimentaţie, cât timp există producţie proprie de insulină

 

înainte de mese

 

Hipoglicemiile sunt posibile

 

Repaglinide

 

Creşterea eliberării de insulină, dependentă de alimentaţie

 

la fiecare masă principală

 

Nu luaţi comprimatul dacă omiteţi masa

 

Inhibitori de alfa-glucozidază

 

Încetinirea scindării glucozei la nivel intestinal

 

la masă

 

Hipoglicemii posibile în cazul administrării simultane a sulfonilureicelor

 

Biguanide

Metformin

 

Încetinirea preluării intestinale a glucozei, inhibiţia glicolizei hepatice, creşterea efectului insulinei la nivel celular

 

după masă

ex. după mic-dejun sau cină

 

Nu se indică în caz de: febră, intervenţii chirurgiale, abuz de alcool, insuficienţă cadiacă, funcţie renală redusă

 

Glitazone

 

Scăderea insulino-rezistenţei

 

independent de  masă

 

Doar în combinaţii cu alte preparate

Inhibitorii de alfa-glucozidază

Aceste preparate împiedică digestia glucidelor, acţionând la nivelul intestinului subţire unde interferă cu  enzima ce descompune glucidele înainte de a fi absorbite.  Astfel glucoza pătrunde mai încet în torentul sangvin. Inhibitorii de alfa-glucozidază se administrează în timpul meselor, pentru a avea eficienţă asupra glucidelor ingerate. Cum era de aşteptat, ele nu produc nici un efect atunci când nu există glucide în alimentaţie.

Hipoglicemiile nu apar atunci când aceste preparate sunt folosite ca terapie unică; totuşi, asocierea lor cu sulfonilureice sau cu injectarea de insulină poate determina hipoglicemii.

Acestea trebuie tratate prin aport de glucozăAtenţie: zahărul alimentar sau alimentele bogate în amidon nu sunt eficiente în combaterea hipoglicemiilor apărute sub această combinaţie terapeutică, datorită absorbţiei intestinale întârziate de inhibitorii de alfa-glucozidă.

 

Biguanidele (Metforminul)

Sunt preparate care posedă mai multe proprietăţi de scădere a  glicemiei. Se prescriu adesea pacienţilor supraponderali sau celor cu un profil lipidic nefavorabil. Preparatul se ia după masă. În cazul monoterapiei nu există riscul hipoglicemiilor; totuşi hipoglicemiile pot să apară în cazul în care terapiei cu biguanide i se asociază sulfonilureice sau injecţii cu insulină.

 

Glitazonele

Acţionează prin scăderea insulino-rezistenţei şi potenţarea efectului insulinei. Administrarea se poate face independent de alimentaţie.

 

Preparate noi

Cum ar fi inhibitorii dipeptidilpetidazei-4 (DPP-4), analogii de glucagon-like peptide-1 (GLP-1) sau inhibitorii sodium-glucose cotransporter-2 (SGLT-2) determină doar în mică măsură hipoglicemii, permit scăderea în greutate sau sunt neutrali din acest punct de vedere şi vor fi tratate mai pe larg la capitolul tratamentul oral al diabetului zaharat (notă A. Stirban).

 

Echilibrul ponderal/ Scăderea în greutate

Mulţi pacienţi cred că o dată cu introducerea terapiei orale, dieta echilibrată nu mai este necesară. Acest lucru este fals! Supraponderea creşte necesarul de insulină. Acesta este motivul pentru care se recomandă o dietă hipolipidică, bogată în fibre, care să permită o scădere ponderală pe termen lung. Acest tip de dietă este utilă şi în scăderea valorilor tensionale şi a valorilor lipidice crescute.

Pe termen lung, singura modalitate de a obţine un profil glicemic bun este prin combinarea terapiei orală cu o dietă corespunzătoare. Terapia orală nu poate compensa dezechilibrele alimentare.

 
 

Autor: Sabine Tiepolt, nutriţionist; Dr. Med Monika Toeller; Institutul de cercetare a diabetului Düsseldorf

 
Link către articolul în original: www.diabetes-deutschland.de

Traducerea: Dr. Enuş-Răduca Paul, Dr. Pop Alexandra.

 

 

 

 

 

 

Copyright @ Diabeti Consulting SRL. Actualizat: septembrie 2018