Leiste oben
 

 

Remisiunea tranzitorie în diabetul zaharat tip 1

 

Prin remisiune în diabetul zaharat tip 1 (DZ tip 1) se înţelege instalarea unei perioade, cu durata de cel puţin 4 săptămâni, în care manifestările bolii se reduc, câteodată până la dispariţie. Glicemiile scad, uneori până la normalizarea lor în tot cursul zilei, în paralel cu scăderea dozelor de insulină, până când acestea ating mai puţin de 0,5 UI/kg corp/zi. Perioada de remisiune, " luna de miere" a DZ tip 1, se referă la perioada scurtă de timp după diagnostic când se produce o restaurare a producţiei pancreatice de insulină, pe baza rezervei de insulină a pancreasului.

Această perioadă apare mai frecvent la adolescenţi şi adultul tânăr decât la copii. După începerea insulinoterapiei, pancreasul este pus în repaus în ceea ce priveşte secreţia de insulină. Vârsta şi sexul sunt două variabile importante în remisiune, care nu pot fi influenţate. Perioada de remisiune la persoanele de sex feminin este semnificativ mai scurtă decât la pacientii de sex masculin.

Din nefericire, remisiunea în DZ tip 1 nu durează o veşnicie, este doar temporară, de unde şi termenul de "lună de miere". Durata remisiunii variază de la persoană la persoană. Apare în primul an de la diagnostic şi poate dura doar câteva săptămâni, luni şi în rare ocazii un an sau mai mulţi. Nu se poate determina cu precizie cât va dura această perioadă. La sfârşitul perioadei de remisiune glicemiile încep să crească, ceea ce obligă la mărirea  dozelor de insulină care treptat ajung să le egaleze şi chiar să le depăşească pe cele de dinaintea acestei perioade. La unii pacienţi, remisiunea poate nici să nu apară.



Ȋn această perioadă, dozele  de insulină trebuie ajustate astfel încât să se evite apariţia hipoglicemiei. Întreruperea completă a administrării insulinei poate duce rapid la instalarea comei diabetice cetoacidozică, în special la copii.

Medicul trebuie să sfătuiască pacientul ce măsuri trebuie luate în această perioadă şi anume: să mănânce mai mult, să-şi administreze doze mai mici de insulină, să schimbe rata bazală (când pacientul este tratat intensiv modern cu pompa de insulină). Se recomandă menţinerea unor doze minim posibile, chiar 2 - 4 UI/zi, astfel încât să se asigure o valoare normală a glucozei serice făra a exista riscul hipoglicemiilor.  

Educaţia terapeutică a persoanelor nou diagnosticate cu DZ tip 1 este esenţială, acest subiect va fi abordat, întrucât este necesară atât surprinderea intrării cât şi cea a ieşirii din remisiune, pentru a preveni hioglicemiile severe, respectiv riscul cetoacidozei.

Autori: Dr. Sigina Gîrgavu, Dr. Diana Clenciu – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, Clinica de Diabet Nutriţie, Boli metabolice.

Sursa: Jurnalul de Diabet 1/2010.

Mulţumim editurii Kirchheim Mainz, Germania pentru permisiunea de a publica acest material.

  Inapoi
Acasă | Contact  |   |