Leiste oben
 

 

Maria Mesaroş – o eternă luptătoare

 

În acest număr vom prezenta cazul doamnei Maria Mesaroş, Preşedintă a Fundaţiei “Speranţa Diabeticilor” Turda şi a Federaţiei Asociaţiilor Diabeticilor din România. Mulţumim pe această cale autorilor revistei aniversare a fundaţiei “Speranţa Diabeticilor” cu a căror permisiune am reprodus şi adaptat acest text.

Mesaros 1 Maria este, dacă se poate spune aşa, exponentul condiţiei bolnavului de diabet din Romania. A fost depistată cu diabet la vârsta de 10 ani. Din această cauză a trebuit să înveţe repede despre noianul de „NU” – uri, cu care orice diabetic se confruntă: „Nu spune nimănui că ai diabet!”, „ Nu e voie să faci efort fizic!” „ Nu este voie să mănânci cutare, sau cutare aliment!”

>> Copilăria

Putem spune că Maria nu a avut copilărie! Privaţiunile condiţiei de bolnav de diabet din anii 70, şi-au pus din greu amprenta asupra sa: analize ale glicemiei doar în laborator şi doar o dată pe lună, administrarea insulinei cu instrumentar arhaic, seringile trebuind fierte de fiecare dată, iar acele erau mari, pentru utilizare intramusculară, nu subcutanată. Insulinele utilizate în acele vremuri erau total neperformante şi nu duceau întotdeauna la echilibrarea organismului din punct de vedere glicemic. Cu acest prilej, Maria a constatat că nu ştie prea mare lucru despre tratamentul, dieta şi în general despre ce trebuie să facă un diabetic pentru a avea o viaţă normală, căci informaţiile din acea vreme erau insuficiente
.

>> Adolescenţa

Carenţele în educaţia bolnavului şi a familiei au afectat-o mult! La vârsta adolescenţei, Maria auzea din ce în ce mai des: „Tu ai diabet şi trebuie să te obişnuieşti cu asta aşa că ia-ţi gândul de la căsătorie şi mai ales de la copii.” La sărbătorirea majoratului său, Maria şi-a permis să guste o bucăţică de tort şi să bea o bere. Nesăbuinţa ei era să-i fie fatală, căci a doua zi a fost internată la spital, în comă.

>> Calvarul tratamentului

Au urmat tratamente lungi şi traumatizante. Administrarea insulinei era un calvar! Monitorizarea glicemiei nu se putea face decât în laboratorul policlinicii. Nu exista un medic specializat în Diabet, Metabolism şi Boli de Nutriţie, de acest domeniu al medicinei se ocupau medicii internişti.

Bilanţul Mariei este unul ciudat: 50 de ani de viaţă, 10 ani de copilărie, 30 de ani de căsnicie şi 24 de ani de când a devenit mamă. Toate acestea, datorită încrederii sale în Dumnezeu, în tratamentul urmat şi în medicul curant. Din acest bilanţ, lipsesc 10 ani, despre care Maria nu vrea să îşi amintească. Sunt ani de chin, se suferinţă, sunt primii ani de boală.

>> O rază de soare

Timpul a trecut şi progresele înregistrate în domeniul tratării diabetului zaharat de tip 1 sau 2, au înregistrat progrese spectaculoase. Au apărut glucometre şi instrumentar performant pentru administrarea insulinei (PEN-uri), care uşurează mult atât monitorizarea cât şi administrarea dozelor de insulină. Colaborarea cu firmele producătoare de glucometre, teste glicemice şi PEN-uri, au îmbunătăţit mult viaţa pacienţilor.

Credincioasă ţelului său, Maria a încercat şi a reuşit, datorită tenacităţii sale, să participe la simpozioane şi la congrese pe tema diabetului şi a bolilor de nutiţie, obţinând informaţii vitale despre tratamentul, dieta şi viaţa diabeticilor. Toate participările la aceste evenimente s-au făcut pe banii proprii, chiar dacă a fost sau nu invitată. Apoi, aşa cum era firesc, Maria a devenit un înfocat partizan al informării şi educării bolnavilor şi a familiilor lor. Tuturor le spunea că “nu-i dracul aşa de negru, dacă îţi respecţi indicaţiile primite din partea specialistului şi dieta recomandată! Şi apoi, diabeticul este un om normal, care nu are nici un impediment în a-şi întemeia o familie şi a face copii, în a urma institute de învăţământ superior şi a-şi face o carieră profesională. Diabetul nu este şi nu trebuie să fie o piedică în realizarea oricărui vis, oricât de îndrăzneţ ar fi el!”

>> Familia

Aşa că Maria şi-a întemeiat o familie şi a făcut un copil, o fată frumoasă de care şi ea şi soţul ei (diabetic şi el) sunt foarte mândri.

>> Crearea unui post de specialist diabetolog la Turda

Dar aceasta nu este totul: Maria a insistat deosebit de mult pe langă Centrul de Diabet de la Cluj, pe lângă profesorul Nicolae Hancu, şeful pe atunci al clinicii de diabet din Cluj Napoca, pe lângă Spitalul Municipal Turda, pentru crearea unui post de specialist diabetolog, post de care aveau nevoie atâţia şi atâţia bolnavi. Acest lucru a putut fi realizat în anul 2000, când venit la Turda dr. Mircea Popiţan, specialist diabetolog, care a pus bazele unei colaborări corecte şi eficiente cu Fundaţia “Speranţa Diabeticilor”, în folosul bolnavilor de diabet. Din anul 2005, munca pionierului diabetolog turdean a fost preluată de un alt medic specialist, dr. Tatiana Antoneac, o prezenţă încântătoare şi mult iubită de bolnavi, atât pentru profesionalismul său, cât şi pentru felul în care ştie să se apropie de pacient.



Eforturile Mariei nu s-au oprit aici. Insistenţele sale ce au vizat obţinerea unui diabetolog la Spitalul municipal din Câmpia Turzii, s-au bucurat din nou de succes, pentru că din acest an Câmpia Turzii are un specialist diabetolog: dr. Denisa Giurgiuman.

>> Fundaţia “Speranţa diabeticilor“

Antidiabeticele şi insulinele asigură în prezent un tratament corect şi eficient. Au rămas însă, tarele privind corecta informare şi educaţia bolnavilor de diabet, a aparţinătorilor acestora şi a celorlalţi membri ai societăţii. Din cauza carenţelor în educaţie, prejudecăţile celor din jur faţă de diabetici persistă. De aceea, Maria şi Nicolae Mesaroş au înfinţat în urmă cu  zece ani, fundaţia “Speranţa diabeticilor“ din Turda, organizaţie nonguvernamentală care se implică foarte mult pentru ajutorarea diabeticilor turdeni dar şi a celor din Câmpia Turzii, pentru reprezentarea drepturilor şi rezolvarea tuturor problemelor acestora, în relaţia cu autorităţile medicale. Nu după mult timp, Maria, care este o luptătoare, a reuşit să fie remarcată la nivelul Federaţiei Române de Diabet, al cărei preşedinte era reputatul medic, prof. dr. Nicolae Hâncu, o valoare recunoscută atât în ţară, cât şi peste hotare.

>> Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Diabet din România

De aici până la implicarea Mariei Mesaroş şi a Fundaţiei “Speranţa Diabeticilor” în crearea Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Diabet din România, al cărei preşedinte este în prezent Maria, nu a fost decât o problemă de timp. Împreună cu “mâna sa dreaptă”, Tamara Vasinc, şi cu ajutorul Federaţiei Române de Diabet, precum şi a Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Diabet din România, în urma negocierilor purtate la Ministerul Sănătăţii în 2006 şi finalizate în 2008 la Spitalul Judeţean Târgu Mureş cu fostul ministru al sănătăţii, Eugen Nicolaescu, s-a obţinut gratuitatea testelor glicemice şi a glucometrelor necesare pentru monitorizarea glicemiilor, precum şi posibilitatea obţinerii de insuline şi antidiabetice orale din orice farmacie.

>> Visul Mariei Mesaroş

„Nu vreau ca diabeticii, fie ei copii sau oameni maturi, să mai trăiască ceea ce am trăit eu! De aceea trebuie să depunem eforturi susţinute şi permanente, ca autorităţile medicale să cunoască necesităţile reale ale bolnavilor şi să accepte dialogul permanent cu noi. Numai aşa vom putea să informăm corect şi să educăm atât bolnavii, cât, mai ales, aparţinătorii şi pe cei din jurul lor. Toţi trebuie să înţeleagă că noi nu suntem nişte persoane cu  handicap, ci nişte oameni care se pot integra în societate. De aceea, nu trebuie să ne fie frică să stăm de vorbă nici chiar cu miniştrii sau cu miniştrii secretari de stat! Şi ei sunt oameni şi sunt convinsă, aşa cum noi am demonstrat, că dacă ştim să ne prezentăm doleanţele, nimic nu-i imposibil: te dă afară pe uşă, intri pe geam, până când, cineva, va apleca urechea la necazurile care sunt ale tuturor, nu doar ale mele!” spune Maria Mesaroş.

>> Colegii Mariei Mesaroş

Maria a ştiut să se înconjoare de voluntari, care au pus umărul din greu la reuşita acţiunilor Fundaţiei „Speranţa Diabeticilor”. Mai mult, ea a reuşit să stabilească o colaborare puternică cu Colegiul Postliceal „Henri Coandă” din Turda, care, prin directorul acestuia, doctorul Ladislau Kovacs, a acceptat să pregătească gratuit asistenţi medicali din rândul voluntarilor fundaţiei, care participă activ la acţiunile organizate. Pe lângă aceştia, Maria Mesaroş a atras înspre Fundaţia „Speranţa Diabeticilor” cadre medicale cu pregătire medie şi medici de familie, cu care atât fundaţia, cât şi federaţia au o colaborare permanentă.

Cu toate că în acest an Fundaţia „Speranţa Diabeticilor” împlineşte 10 ani de activitate, Maria Mesaroş spune că mai sunt foarte multe de făcut. Dar, pas cu pas, încetul cu încetul, realizările obţinute după un deceniu vor fi neîndoios sporite, înspre binele oamenilor bolnavi de diabet.

 

Autor:     Eugen Florea

Sursa: Jurnalul de Diabet 2/2009.

Mulţumim editurii Kirchheim Mainz, Germania pentru posibilitatea de a publica acest material.

 

Foto: Maria Mesaroş împreună cu familia

 

Mesaros 2

  Inapoi
Acasă | Contact  |   |