Leiste oben
 

 

Complicaţii pe termen lung ale diabetului zaharat de tip I

 

Diagnosticarea unui copil sau adolescent cu diabet zaharat schimbă nu numai viaţa celui în cauză, ci şi pe cea a întregii familii. În această transformare un rol important îl ocupă teama că la un anumit moment vor apare complicaţiile acestei boli. Părinţii sunt cei care trebuie să dea dovadă de înţelegere, capacitate de a se transpune în situaţia pacientului şi de a rezista acestui stres. Evident că ei sunt cei care doresc ca puiul lor să se dezvolte cât mai normal şi fără restricţii metabolice spre o cât mai sigură autonomie. Care complicaţii sunt relevante pentru copilul dumneavoastră? Ce trebuie să ştiţi despre ele? Cum pot fi abordate aceste probleme? Acestea sunt întrebări la care trebuie să primiţi răspuns cât mai repede, deoarece evitarea complicaţiilor diabetului trebuie să înceapă încă de la vârsta copilăriei. Din păcate însă, în această etapă precoce de evoluţie a bolii, multe aspecte medicale potenţial periculoase sunt considerate uneori neimportante.

>> Există trei grupe de complicaţii:

În general se deosebesc trei categorii de complicaţii:
1. Modificări ale vaselor de sânge mari.
2.Modificări ale vaselor de sânge mici.
3. Modificări ale nervilor.

La nivelul vaselor mari de sânge apare procesul de ateroscleroză (calcifierea pereţilor arteriali), proces care apare mai ales la pacienţii cu diabet de tip II, dar şi la pacienţii cu diabet de tip I, însă la vârsta adultă. Evenimente ca infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral sau modificările cunoscute sub denumirea de „picior diabetic”, nu fac parte în mod curent din tabloul clinic al diabetului la copii şi adolescenţi.

În ceea ce priveşte microcirculaţia vasculară (circulaţia sângelui la nivelul vaselor mici de sânge), este important ca pacienţii şi familiile lor să fie informaţi încă din momentul diagnosticării despre modificările care pot apare, uneori după o durată relativ scurtă de evoluţie (10-20 ani). Aceste modificări duc în timp la apariţia unor complicaţii serioase, mai ales la nivelul ochilor, rinichilor şi a nervilor, complicaţii care necesită încă de la început tratament specializat şi susţinut. Colaborarea cu un medic diabetolog experimentat este esenţială pentru pacienţii diabetici. Acesta trebuie să stabilească un program corect al controalelor periodice efectuate de medicii specialişti.

>> Complicaţii oculare

Retina, denumită şi tunica internă, nervoasă, a globului ocular, este o membrană subţire, bine vascularizată, la nivelul căreia se găsesc celulele fotoreceptoare ale ochiului (celulele cu conuri şi bastonaşe). Acestea transformă semnalul luminos în semnal electric pe care îl transmit pe calea nervului optic la creier. Acolo este prelucrată şi conştientizată imaginea obiectelor din jurul nostru. În cazul diabetului, dereglarea metabolismului glucidic duce în timp la apariţia retinopatiei diabetice. Pereţii vaselor de sânge de calibru mic (capilarelor) se modifică şi nu mai reuşesc să asigure oxigenarea retinei. Apar astfel zone de ischemie urmate de formarea neovascularizaţiei retiniene (reţele de neocapilare friabile ce duc la hemoragii oculare cu scăderea marcată a vederii până la orbire). În cazul diabetului de tip I, primele modificări de retinopatie apar  după 5-15 ani de evoluţie. De aceea, orice copil care suferă de diabet de 5 ani trebuie să se prezinte la medicul oftalmolog pentru examinarea atentă a fundului de ochi. Numai un diagnostic precoce şi un tratament prompt, corect şi susţinut pot asigura o menţinere a acuităţii vizuale.

>> Complicaţii renale

Rinichii au sarcina ca prin formarea şi eliminarea urinei să „cureţe” sângele de diferite substanţe toxice. Aceasta are loc la nivelul capilarelor glomerulare ale căror pereţi joacă un adevărat rol de filtru renal. La fel ca şi în retinopatia diabetică, dereglarea îndelungată a metabolismului glucidic  duce la modificări ale pereţilor capilari care fac imposibilă funcţionarea corectă a acestor mecanisme de detoxifiere a sângelui. Se ajunge astfel la indicaţia de filtrare externă a sângelui (dializă) şi în final la cea de transplant renal.

Afectarea funcţiei renale poate fi recunoscută precoce prin detectarea  eliminării de proteine prin urină (Microalbuminurie: 30-300 mg/zi, Macroalbuminurie: peste 300 mg/zi). Primele semne de nefropatie diabetică apar de obicei după 15-20 ani de evoluţie a diabetului. Factori de risc care pot grăbi apariţia lor sunt hipertensiunea arterială şi fumatul. Controlul regulat al proteinuriei ajută la diagnosticarea precoce a acestei complicaţii.


>> Complicaţii ale nervilor

După 15-20 ani de evoluţie a diabetului pot apare şi  afectări ale nervilor periferici constituindu-se tabloul clinic al neuropatiei diabetice. Pe de o parte apar afectări ale fibrelor nervoase care recunosc temperatura, presiunea sau stimulii dureroşi. Pe de altă parte pot fi interesaţi şi nervii care asigură funcţionarea organelor interne (cum ar fi tractul gastro-intestinal).

Simptomele care apar sunt variate; cele mai frecvente sunt tulburările senzoriale şi durerile care afectează extremităţile dar la fel de bine pot apare şi tulburări ale funcţiei gestro-intestinale sau ale activităţii cardiace. Chiar dacă aceste complicaţii pot surveni la adolescenţi cu o evoluţie a diabetului de 10 ani, aceasta nu înseamnă că prognosticul acestor tineri este profund prejudiciat.

>> Depistarea precoce a complicaţiilor

Este foarte important ca tinerii pacienţi diabetici, fie ei copii sau adolescenţi,  să fie informaţi şi motivaţi de a participa cu seriozitate la controalele periodice. Diagnosticul precoce al complicaţiilor mai sus menţionate este esenţial pentru prognosticul pe termen mediu şi lung.

Astăzi există posibilităţi terapeutice de a limita afectarea funcţională a diverselor organe şi sisteme şi de a opri sau încetini evoluţia bolii. De aceea, descoperirea şi conştientizarea în timp util a acestor complicaţii trebuie folosită activ pentru a lupta împotriva acestor modificări.



Iată câteva dintre recomandărilor societăţilor naţionale şi internaţionale  de diabet juvenil pe tema controalelor periodice:

  1. Examinarea retinei trebuie efectuată de medicul specialist oftalmolog anual la toţi pacienţii cu o istorie a diabetului de peste 5 ani, iar dacă boala este mai veche de 10 ani la fiecare 6 luni. Aceasta se face după dilatarea pupilei, necesară pentru a putea examina zonele retiniene unde apar cu predilecţie primele modificări patologice. Uneori este necesară vizualizarea circulaţiei retiniene după injectarea intravenoasă a unei substanţe de contrast (angiografie retiniană).
  2. Controlul regulat al tensiunii arteriale trebuie corelat cu vârsta pacientului, iar dacă apar valori la limită este recomandată monitorizarea timp de 24 ore a acestui parametru.
  3. Testul urinar pentru depistarea proteinuriei (sumar de urină) trebuie efectuat la fiecare 6 luni la pacienţii cu o durată a bolii între 5 şi 10 ani şi la fiecare consult în cazul unei evoluţii de peste 10 ani. Valorile limită pot fi clarificate prin dozarea cantitativă a albuminei în urina recoltată pe 24 ore.
  4. Examinarea obiectivă a modificărilor de neuropatie nu sunt neapărat necesare la copii şi adolescenţi. La fiecare control însă, medicul diabetolog vă va întreba dacă sunt prezente simptome care sugerează afectarea nervilor periferici (furnicături, înţepături sau hipersensibilitate la nivelul mâinilor şi picioarelor).
               

>> Tratamentul diabetului este astăzi mult mai eficient

Sunt perfect îndreptăţite temerile pe care le au  părinţii unui copil sau adolescent diagnosticat cu diabet  atunci când văd un vârstnic cu multe şi/sau grave invalidităţi datorate diabetului (cecitate, amputaţii, dependenţa de dializă). Întrebarea: ”Oare aşa va ajunge şi puiul meu?”este absolut firească.
Din fericire, putem afirma că în domeniul cercetării diabetului zaharat s-au făcut progrese importante. Calitatea reglării metabolice în cazul acestor pacienţi s-a îmbunătăţit substanţial de-a lungul anilor. Astăzi se aplică principiul tratamentului intensiv cu insulină, se folosesc aparate moderne de testare individuală a glicemiei, iar tehnicile de tratament ale complicaţiilor oculare şi renale s-au îmbunătăţit semnificativ. Severitatea complicaţiilor pe termen lung la pacienţii corect trataţi este mult mai mică, chiar şi după o evoluţie de lungă durată a bolii. Conform studiului DCCT  tratamentul intensiv cu insulină (4 injectări zilnice) duce la scăderea cu 76% a incidenţei retinopatiei, cu 44% a nefropatiei şi cu 70% a neuropatiei comparativ cu tratamentul clasic (2 injectări zilnice)!

>> Teamă calculată

  1. Lipsa de informare este o premiză bună pentru a întreţine frica şi grija nejustificată. A evita discuţia în familie a acestui subiect nu este o soluţie. Concentraţi-vă mai bine asupra cunoaşterii complicaţiilor care pot apare în cadrul evoluţiei acestei boli şi stabiliţi ca prioritate absolută recunoaşterea simptomelor ce pot ajuta la diagnosticarea precoce şi la tratamentul prompt al acestor modificări. Acordaţi copilului dumneavoastră posibilitatea de a participa activ la programarea şi organizarea controalelor periodice de rutină. Astfel nu va mai resimţi teama de a fi neputincios în faţa destinului!
  2. Nu uitaţi că în ultimii 30 ani s-au făcut multe descoperiri care au revoluţionat domeniul terapiei diabetice, astfel încât perspectivele copilului dumneavoastră s-au îmbunătăţit substanţial!
  3. Stabiliţi împreună cu copilul dumneavoastră ţeluri terapeutice rezonabile. Nu veţi reuşi ca toate valorile glicemiei să fie în limite normale. O glicemie de peste 200 nu este însă o tragedie şi nu creşte semnificativ riscul apariţiei complicaţiilor ulterioare. Repetarea sistematică a acestor valori crescute, care de cele mai multe ori arată un dezinteres general pentru sănătate şi lipsa motivaţiei pe termen lung, sunt însă deosebit de periculoase şi trebuie combătute activ dar cu blândeţe, evitând învinuiri sau etichetări jignitoare.
  4. Viaţa copilului şi a familiei nu trebuie să graviteze în jurul afecţiunii copilului dumneavoastră. Încercaţi să diminuaţi încărcătura psihologică adusă de această boală prin evidenţierea domeniilor de activitate în care copilul este talentat şi capabil de performanţă şi succes. Un cadru de viaţă cât mai natural şi echilibrat cu conştientizarea calităţilor fiecăruia, sunt lucruri care ne ajută să depăşim obstacole grele în viaţă, inclusiv cele legate de sănătate.  

>> Cum îi explic copilului meu?

Copiii de vârstă şcolară încă nu au o imagine  a ceea ce noi numim perspectivă pe termen lung. Pentru ei uneori chiar şi următoarea aniversare sau vacanţă sunt suficient de îndepărtate pentru a le provoca griji. La această vârstă trebuie pur şi simplu să-i învăţăm că menţinerea glicemiei la valori normale îi ajută să se simtă la fel de bine ca şi colegii lor fără diabet. Începând cu vârsta pubertăţii se instalează treptat o nouă percepţie a ceea ce înseamnă o evoluţie cronică a afecţiunii lor. Este etapa în care apar probleme de acceptare a bolii, de indignare, frustrare şi tristeţe. Copilul dumneavoastră trebuie ajutat să depăşească aceste sentimente pentru a putea învăţa să convieţuiască cu diabetul de care suferă. Veţi reuşi acest lucru cu răbdare, toleranţă şi înţelegere, ajutându-l să dobândească autonomie şi încredere în puterile sale, convingeri absolut necesare pentru a-şi crea singur un drum în viaţă.

Nestoris

Autor: Dr.med.Claudia Nestoris, Hannover, Germania

Traducător: Dr. Carmen Săndică

 

 

Sursa: Jurnalul de Diabet 1/2010.

Mulţumim editurii Kirchheim Mainz pentru permisiunea de a publica acest material.

  Inapoi
Acasă | Contact  |   |