Leiste oben
 

 

Neuropatia diabetică, cea mai comună complicaţie a diabetului zaharat

 

La peste 90 de ani de la descoperirea insulinei şi având la ora actuală tot mai multe medicamente ce reglează nivelul zahărului din sânge (glicemia), preocuparea cea mai importantă, atât pentru medici cât şi pentru persoanele cu diabet, a devenit prevenirea sau încetinirea evoluţiei complicaţiilor cronice, extrem de periculoase (la nivelul ochilor, rinichilor, picioarelor, vaselor de sânge şi inimii).

Odată cu iniţierea tratamentului, manifestările bine cunoscute ale diabetului zaharat (urinarea frecventă, setea, consumul exagerat de lichide, scăderea inexplicabilă în greutate) dispar prompt.

Din păcate acest lucru poate scădea motivaţia unor pacienţi de a  continua indicaţiile de tratament.

Menţinerea valorilor  glicemiei cât mai apropiate de cele recomandate, precum şi respectarea celorlalte măsuri din planul de îngrijire pe termen lung (un stil de viaţă sănătos, contactul eficient cu echipa de îngrijire) s-au dovedit a fi de importanţă maximă în prevenirea complicaţiilor mai sus menţionate.

Neuropatia diabetică este considerată la ora actuală cea mai frecventă complicaţie cronică a diabetului.  Studii pe termen lung au arătat că riscul unui pacient cu diabet zaharat, de a face o formă sau alta de neuropatie pe parcursul vieţii, este de 54%. Diabetul poate afecta orice parte a sistemului nervos, dar forma cea mai frecventă interesează nervii de la nivelul picioarelor (mai rar, la nivelul mâinilor), aşa zisa polineuropatie diabetică periferică.


- De cele mai multe ori manifestările neuropatiei sunt uşoare sau moderate şi constau în diverse senzaţii neplăcute descrise foarte des ca înţepături, furnicături, amorţeli, senzaţie de curentare, “picior rece” sau durere profundă. Ceea ce este caracteristic pentru aceste manifestări este localizarea („în ciorapi” sau „în mănuşi”) şi faptul că apar în repaus sau sunt mai intense noaptea (provocând uneori insomnii neplăcute).  Mulţi pacienţi atribuie greşit aceste manifestări ”tulburărilor de circulaţie”, care apar însă, în mod caracteristic, la efort (la mers).

- O altă manifestare freventă a neuropatiei diabetice periferice este pierderea progresivă a capacităţii pacienţilor de a simţi durerea, traumatismele la nivelul picioarelor (pantoful prea strâmt sau un corp străin în pantof) sau modificările de temperatură (apa prea caldă la baie). Această capacitate se numeşte ”sensibilitate protectivă” iar piederea ei expune pacientul la răniri nepercepute, care nerecunoscute la timp, pot contribui la apariţia unor probleme serioase cum ar fi ulcerele, infecţiile sau deformările osoase şi articulare.

- Ulceraţia piciorului este factorul major de risc ce predispune la amputaţie, aceasta fiind necesară pentru salvarea vieţii. Spre deosebire de formele dureroase de neuropatie, care deranjează pacientul, determinându-l la consult frecvent, formele nedureroase nu pot fi recunoscute, evaluarea periodică de către medic fiind absolut necesară.

Neuropatia diabetică poate afecta funcţia unor organe (inimă, stomac, intestine, organe genitale), iar recunoaştera la timp a acestor manifestări poate scuti pacientul de investigaţii laborioase.

Deşi manifestările neuropatiei diabetice sunt foarte variate, iar cercetătorii şi practicienii discută şi acum diversele mecanisme de producere şi modalităţile de tratament, pacientul are un rol major în ”stăpânirea şi controlul” acestei complicaţii.




Menţinerea valorilor glicemiei cât mai apropiate de valorile recomandate s-a dovedit că previne această complicaţie şi îi încetineşte evoluţia (unii pacienţi recunosc creştera glicemiei tocmai prin accentuarea furnicăturilor sau durerilor).

De cele mai multe ori ameliorarea valorilor glicemiei nu este urmată imediat şi de ameliorarea simptomelor, dar acest lucru nu trebuie, în nici un caz, să ducă la abandonarea acestui obiectiv.

 

Picior furnici

Există la ora actuală mai multe medicamente care pot influenţa eficient mecanismele de producere a neuropatiei (acidul alfa-lipoic** şi benfotiamina**) sau doar simptomele manifeste ale neuropatiei, în special durerea (paracetamol, gabapentin, pregabalin, duloxetin). Colaborarea continuă a pacientului cu specialistul diabetolog sau neurolog şi obligatoriu cu medicul de familie asigură succesul tratamentului.

Este important ca produsele continând substanţele** mai sus menţionate, să fie autorizate de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, făcând astfel dovada eficacităţii terapeutice, demonstrată în numeroase studii clinice, pe grupuri mari de pacienţi.

Folosirea în locul produselor autorizate ANMDM, ca medicamente cu efect terapeutic demonstrat, a unor preparate din categoria „suplimentelor alimentare sau nutritive”, tot mai numeroase în farmacii şi magazine, nu conferă nici o garanţie în obţinerea efectelor dorite şi necesare, iar efectele secundare pot fi imprevizibile.

Odată ce medicul specialist diabetolog sau de familie constată, în cursul controalelor anuale (folosind instrumente relativ simple cum sunt un monofilament de nylon sau un diapazon) că sensibilitatea protectivă este redusă sau absentă, pacientulul trebuie să preia activ îngrijirea continuă şi atentă a picioarelor (igiena zilnică, tăiatul atent al unghiilor, încălţăminte şi ciorapi potriviţi), iar frecvenţa controalelor la medic trebuie să crescă la 2-4/an.

Autor: Conf. dr. Ioan Andrei Vereşiu

Preşedintele Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice

 

 

 

  Inapoi
Acasă | Contact  |   |