Leiste oben
 

 

Neuropatia, o complicaţie frecventă a diabetului zaharat
(dar nu prea complicată atunci când ştii ce trebuie sa faci...)

 

La peste 85 de ani de la decoperire insulinei şi având la ora actuală la îndemână tot mai multe medicamente care influenţează numeroasele mecanisme care produc creşterea glucozei în sânge (glicemia), preocuparea cea mai importantă, atât pentru medici cât şi pentru persoanele cu diabet a devenit prevenirea sau încetinirea evoluţiei aşa ziselor complicaţii cronice (la nivelul ochilor, rinichilor, picioarelor, vaselor de sânge şi inimii).

>> Manifestările neuropatiei diabetice

Manifestările bine cunoscute ale diabetului zaharat, urinarea frecventă (poliuria), setea şi consumul exagerat de lichide (polidipsia) şi scăderea în greutate chiar cu un consum crescut de alimente (polifagia), dispar promt odată cu iniţierea tratamentului, ceea ce, din păcate, scade motivaţia unor pacienţi în a respecta indicaţiile de tratament. Menţinerea însă a unor valori ale glicemiei şi ale hemoglobinei glicate (HbA1c) cât mai apropiate de valorile recomandate şi respectarea celorlalte măsuri din planul de îngrijire pe termen lung (cum sunt un stil de viaţă sănătos şi contactul eficient cu echipa de îngrijire) s-au dovedit a fi de o importanţă maximă în prevenirea complicaţiilor.

Neuropatia diabetică (afectarea nervilor de către diabet) este considerată la ora actuală cea mai frecventă complicaţie cronică a diabetului.  Studii pe termen lung au arătat că riscul unui pacient cu diabet de a face o formă sau alta de neuropatie pe parcursul vieţii este de 44% (ca o comparaţie, riscul de pierdere a vederii este de patru ori mai mic).


Diabetul poate afecta orice parte a sistemului nervos, dar forma cea mai frecventă interesează nervii de la nivelul picioarelor (şi mai rar, la nivelul mâinilor), aşa zisa polineuropatie diabetică periferică.

  • Din fericire, de cele mai multe ori manifestările neuropatiei sunt uşoare sau moderate şi constă în diverse senzaţii neplăcute descrise foarte variabil ca înţepături, furnicături, amorţeli, senzaţie de curentare, ”picior rece”, sau durere profundă. Ceea ce este caracteristic pentru aceste manifestări este localizarea („în ciorapi” sau „în mănuşi”) şi faptul că apar în repaus sau sunt mai intense noaptea (provocând uneori insomnii neplăcute). Mulţi pacienţi atribuie greşit aceste manifestări ”tulburărilor de circulaţie”, care însă apar în mod caracteristic la efort (mers).

 

  • O altă manifestare freventă a neuropatiei diabetice periferice este pierderea progresivă a capacităţii pacienţilor de a simţi durerea, traumatismele (pantoful prea strâmt sau un corp străin în pantof) sau modificările de temperatură (apa prea caldă la baie) la nivelul picioarelor. Această capacitate se numeşte ”sensibilitate protectivă” şi piederea ei expune pacientul la răniri nepercepute care nerecunoscute la timp duc la ulceraţii (răni) cu evoluţie lungă şi, în unele cazuri, impun chiar amputaţii (invalidizante, care însă salveaza viaţa!).

 



  • Spre deosebire de formele dureroase de neuropatie care deranjeaza pacientul şi-l aduc frecvent la consult, formele nedureroase nu sunt recunoscute (”unul din darurile lui Dumnezeu pentru om a fost durerea... ”) şi de aceea este necesară evaluarea periodică de către medic a acestor pacienţi.

 

  • Mult mai rar neuropatia diabetică poate afecta funcţia unor organe (inimă, stomac, intestine, organe genitale), iar recunoaştera la timp a acestor manifestări şi atribuirea lor diabetului poate scuti pacientul de investigaţăii uneori laborioase.

 

>> Ce puteţi face?

Deşi manifestările neuropatiei diabetice sunt foarte variate şi cercetătorii şi practicienii discută şi acum diversele mecanisme de producere şi modalităţi de tratament, pacientul are un rol major în ”stăpânirea şi controlul” acestei complicaţii:

  • Menţinerea glicemiilor şi a hemoglobinei glicate - HbA1c- cât mai apropiat de valorile recomandate s-a dovedit, fără dubii, că previne această complicaţie şi îi încetineşte evoluţia (unii pacienţi recunosc creştera glicemiilor tocmai prin accentuarea furnicăturilor sau durerilor). De cele mai multe ori ameliorarea glicemiilor nu este urmată chiar imediat de ameliorarea simptomelor, dar acest lucru nu trebuie, în nici un caz, să ducă la abandonarea acestui obiectiv.

 

  • Există la ora actuală mai multe medicamente care pot influenţa eficient manifestările neuropatiei, mai ales durerea (ex.  clasicul paracetamol, pregabalin, duloxetin) sau chiar şi mecanismele de producere a neuropatiei (ex acidul alfa-lipoic, benfotiamina). Colaborarea continuă a pacientului cu specialistul diabetolog sau neurolog şi cu medicul de familie asigură succesul tratamentului.

 

  • Odată ce medicul specialist diabetolog sau de familie constată în cursul controalelor anuale (folosind instrumente relativ simple cum sunt un monofilament de nylon sau un diapazon) că sensibilitatea protectivă este redusă sau absentă, pacientulul trebuie să preia activ îngrijirea continuă şi atentă a picioarelor ( ex. igiena zilnică, inspecţia zilnică a picioarelor, tăiatul atent al unghiilor, incălţăminte şi ciorapi potriviţi), iar frecvenţa controalelor la medic creşte la 2-4/an.

Autor: Conf. Dr. Ioan Andrei Veresiu. Centrul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca.

 

Neuropatia diabetică pe scurt:

Ce este neuropatia diabetică ?
O afectare a nervilor care apare datorită valorilor ridicate ale glicemiei pe perioade lungi. Glucoza în cantităţi crecute este toxică şi pentru nervi.
Cât de frecvent apare?
Riscul unui pacient cu diabet de a face o formă sau alta de neuropatie pe parcursul vieţii este de 44%.
Unde apare?
  • la nivelul extremităţilor, mai ales la picioare, mai rar la mâini (neuropatie periferică)
  • la nivelul organelor interne: inimă, stomac, glande sudoripare, organe genitale (neuropatie autonomă)
Câte feluri de neuropatie periferică există ?
Neuropatia nedureroasă şi cea dureroasă
Cum se manifestă neuropatia periferică ?

A. Forma nedureroasă, poate cea mai periculoasă, se caracterizează prin pierderea progresivă a capacităţii de a simţi durerea, traumatismele (pantoful prea strâmt sau un corp străin în pantof) sau modificările de temperatură (apa prea caldă la baie). Duce la apariţia de rani şi arsuri care sunt detectate târziu. Poate duce la amputaţii.

B. Forma dureroasă, caracterizată prin senzaţii neplăcute („în ciorapi” la nivelul picioarelor sau „în mănuşi” la nivelul mâinii) descrise foarte variabil ca: înţepături, furnicături, amorţeli, senzaţie de curentare, ”picior rece”, sau durere profundă.
Când se manifestă aceste senzaţii ?
În mod caracteristic acestea apar în repaus sau sunt mai intense noaptea (provocând uneori insomnii neplăcute). Important: durerile datorate tulburărilor de circulaţie se manifestă la mers şi pot fi astfel diferenţiate de durerile neuropatice.
Cine pune diagnosticul de neuropatie ?
Medicul de familie, medicul diabetolog sau neurolog. Dacă aveţi dubii în legătură cu existenţa acestei afecţiuni la propria persoană, adresaţi-va medicului Dumneavoastră. Diagnosticul se pune cu instrumente simple şi este nedureros.
Ce este de făcut dacă s-a diagnosticat neuropatia diabetică
    • tratament optimal al glicemiei
    • tratament optimal al tensiunii arteriale
    • eventual tratament medicamentos ţintit
    • priviţi-va zilnic picioarele: în mod ideal folosindu-vă de o oglindă
    • îngrijiţi-va zilnic picioarele: spălare, eventual creme hidratante conţinând uree
    • cumpăraţi pantofi comozi, din piele fină, poate chiar cu o jumătate sau un număr mai mari
    • în mod ideal introduceţi în pantofi tălpi ortopedice pentru diabetici sau alt tip de tălpi moi.

 

  Inapoi
Acasă | Contact  |   |