Leiste oben
 

 

Cum vă pregătiţi pentru prima zi de şcoală ?

 

Ema aşteaptă cu nerăbdare prima zi de şcoală. Oare va putea fi colega de bancă a Laurei, prietena ei cea mai bună? Îmi arată cu mândrie noul ei ghiozdan: frumos, nu prea mare şi viu colorat. Un penar plin cu creioane, radieră, ascuţitoare şi riglă. ”Iar aici îmi voi pune mereu pătrăţelele de glucoză!”spune ea arătându-mi un buzunar al penarului.

Ema are diabet. In fiecare zi de şcoală va purta în ghiozdan, pe lângă caiete, cărţi şi creioane, tot ceea ce îi este necesar pentru a trăi cu această afecţiune: gustarea de dimineaţă cu şi fără glucide, aparatul de măsurare a glicemiei, câteva tablete de glucoză şi, în anumite zile, rezerve suplimentare pentru orele de educaţie fizică.

Părinţii Emei întâmpină acest eveniment important din viaţa fiicei lor cu sentimente contradictorii; bucuria de a-şi vedea fetiţa şcolăriţă se amestecă cu teamă, gândindu-se că Ema va trebui ca în paralel cu îndeplinirea sarcinilor de elev să se ocupe şi de tratamentul diabetului de care suferă. Discutând cu echipa de specialişti care se ocupă de tratamentul micuţei, precum şi cu  părinţii altor copii diabetici, ei au adunat multe informaţii valoroase care le vor fi cu siguranţă de mare ajutor. Copiii diabetici sunt cel puţin la fel de puternici şi pot face performanţă la fel ca şi colegii lor. Ei pot participa la competiţii, petreceri, excursii, precum şi la orele de educaţie fizică. Pe ei nu trebuie să îi tratăm după reguli speciale ci trebuie să le acordăm o atenţie cu totul specială!


>> O viaţă fără secrete

Părinţii Emei nu s-au gândit nici o clipă să ascundă faptul că fetiţa lor suferă de diabet. Încă de la înscriere, ei au discutat cu viitoarea învăţătoare a Emei şi i-au explicat pe îndelete despre ce este vorba şi care sunt problemele care pot apare în viaţa de zi cu zi. I-au înmânat chiar şi o broşură în care sunt prezentate informaţiile necesare celor care au în grijă aceşti copii. Această convorbire a fost benefică pentru ambele părţi: doamna învăţătoare ştie acum la ce se poate aştepta şi cum trebuie să reacţioneze în anumite situaţii care sunt sau pot deveni critice pentru Ema, iar părinţii au înţeles că ei şi copilul lor vor avea un sprijin important în lupta cu această afecţiune.

>> Învăţătoarea Emei ştie acum că:

- Elevilor diabetici trebuie să li se permită să-şi măsoare glicemia în orice moment, chiar şi în timpul orelor. Cei mici, care încă nu pot face acest lucru singuri trebuie ajutaţi.

- Elevilor diabetici trebuie să li se permită să mănânce în orice moment, chiar şi în timpul orelor. Ei au nevoie de gustări frecvente şi de aceea trebuie să consume alimentele aduse de acasă şi nu au voie să primească mâncare de la alţi copii, fără a cere permisiunea doamnei învăţătoare.

- In cazul în care copilul a consumat totuşi şi alte alimente decât cele prevăzute în schema nutriţională zilnică, acest lucru trebuie să fie adus la cunoştinţa părinţilor.

- Scăderea glicemiei este periculoasă şi fiecare copil are simptome caracteristice care anunţă această scădere, simptome care trebuie aduse la cunoştinţa învăţătoarei şi notate într-un caiet pus la dispoziţia şcolii.

- Hipoglicemia poate fi rezolvată prin administrarea de tablete de glucoză sau băuturi dulci.

- Copiii mici, care nu sunt încă obişnuiţi să recunoască în timp util instalarea hipoglicemiei, trebuie sfătuiţi să consume glucoză sau lichide dulci când aceste semne sunt recunoscute de cei din jur.

- Capacitatea de concentrare a copiilor este redusă în timpul şi puţin timp după criza de hipoglicemie şi de aceea performanţa lor intelectuală în această perioadă de timp nu trebuie luată în considerare la acordarea notelor.

- Hipoglicemia severă poate duce uneori la pierderea conştienţei, caz în care trebuie anunţat de urgenţă medicul. Din fericire aceste cazuri sunt foarte rare.

- Părinţii trebuie să noteze în broşura înmânată şcolii toate regulile de conduită în caz de urgenţă.

Sport şi înot?

Lecţiile de înot şi activităţile sportive în general, necesită o atenţie deosebită. În timpul activităţii fizice susţinute trebuie consumate suplimentar alimente şi băuturi bogate în glucide. Glicemia trebuie controlată înainte, în timpul şi după orele de educaţie fizică.

Atunci când sunt programate petreceri sau excursii, este necesară o scurtă discuţie prealabilă cu organizatorii; este important ca părinţii să fie informaţi asupra destinaţiei şi duratei excursiei, a activităţilor organizate şi a îngrijirii de care vor beneficia copiii pe durata acestor evenimente.



Doamna învăţătoare i-a invitat pe părinţii Emei în cancelarie şi astfel au fost informaţi toţi profesorii despre afecţiunea micuţei. Ema a fost de acord ca în cancelarie şi la secretariat să fie permanent o notiţă cu numele şi fotografia ei. Iar atunci când ea va merge la liceu, vor proceda la fel. Prima şedinţă cu părinţii a fost o ocazie perfectă pentru a povesti celorlalţi părinţi despre diabetul Emei şi judecând după întrebările puse, părinţii Emei şi-au dat seama că au devenit deja experţi în domeniu.

In primele zile de şcoală colegii Emei erau curioşi atunci când ea îşi măsura glicemia. Cu timpul însă, această îndeletnicire a încetat să mai fie un punct de atracţie devenind un lucru  obişnuit şi mult mai puţin interesant. Uneori prietenele sunt cele care îi amintesc că este momentul să îşi măsoare glicemia. Oricând apare vreo nelămurire, Ema are voie să-şi sune părinţii.

Ema nu a vrut să vorbească în faţa clasei despre diabetul ei. Cu acordul părinţilor, această sarcină a fost preluată de medicul şcolar. Cu sinceritate, respect şi înţelegere, doamna doctor  a explicat tuturor despre ce este vorba şi care este rolul fiecăruia în cazul în care apare o situaţie critică. Ema şi familia ei sunt acum convinşi că fetiţa este în siguranţă la şcoală.

Părinţii Emei au aflat de la alţi părinţi ai căror copii suferă şi ei de diabet despre alte posibilităţi de ajutor. Marius serveşte masa de prânz la cantina internatului de lângă şcoală. Părinţii lui au cerut sprijinul doamnei asistente de la cabinetul medical, care în fiecare zi îl ajută pe fiul lor la corelarea dozei de insulină şi a conţinutului de glucide.


Adina merge după şcoală la semiinternat. Doamna pedagogă care supraveghează copiii ştie despre diabetul Adinei şi o ajută la măsurarea glicemiei. Ea însăşi suferă de diabet aşa că ştie cât de important este pentru Adina să nu uite să bea sucul de fructe pregătit de bunica ei. Mama Ioanei a fost bucuroasă când doamna învăţătoare a invitat-o să meargă în excursia de sfârşit de an. Ea a putut astfel să-şi supravegheze fetiţa şi a avut ocazia să petreacă o zi de neuitat. 


Familia Emei, medicul diabetolog care o îngrijeşte şi doamna învăţătoare sunt cu toţii mândri de Ema. Curajul, independenţa, seriozitatea cu care respectă tratamentul şi regimul dietetic şi pofta de viaţă de care dă dovadă sunt un exemplu pentru toţi copiii. Până acum nu au fost incidente majore şi cu toţii au convingerea că viaţa de elev va fi şi pentru Ema o perioadă plăcută şi plină de succese.

>> Informaţii utile în fiecare zi de şcoală

  • Discutaţi cu personalul didactic despre afecţiunea copilului dumneavoastră.
  • Informaţi-vă prompt şi regulat despre problemele de diabet.
  • Puneţi la dispoziţia învăţătoarei sau dirigintei broşura elevului diabetic.
  • Străduiţi-vă să fiţi în permanenţă accesibil telefonic pentru copilul dumneavoastră.
  • Sfătuiţi-vă copilul să vă telefoneze oricând are o nelămurire.

>> Copilul meu merge în excursie

  • Cine îl însoţeşte şi supraveghează?
  • Când este programată plecarea, care este destinaţia, când se întorc copiii?
  • Călătoresc cu autocarul sau cu trenul?
  • Când şi unde sunt programate pauzele?
  • Care sunt activităţile planificate?
  • Cât durează activităţile sportive?
  • Unde şi când are copilul meu posibilitatea să-şi măsoare glicemia şi să-şi facă injecţia de insulină?
  • Poate copilul meu să mă contacteze telefonic la orice oră din zi şi din noapte?

>> Pe scurt:

Copiii diabetici pot şi trebuie să participe la toate activităţile şcolare şi extraşcolare. Ei necesită o atenţie deosebită. Cu înţelepciune, răbdare şi înţelegere reciprocă părinţii şi personalul didactic pot colabora cu succes pentru a asigura şi acestor copii premisele necesare unei educaţii şcolare normale.
Modalităţile de ajutor trebuie individualizate fiecărui caz în parte. Experienţa altor părinţi şi sprijinul personalului specializat în terapia diabetului sunt foarte importante.

Paape

Autor: Dorothee  Paape, Pedagog, Professor-Hess-Kinderklinik, Klinikum Bremen Mitte, Germania.

Traducere şi adaptare: Dr. Carmen Săndică

 

Sursa: Jurnalul de Diabet 1/2010.

Mulţumim editurii Kirchheim Mainz, Germania pentru permisiunea de a publica acest material.

 

  Inapoi
Acasă | Contact  |   |