Leiste oben
 

 

Incretinele în tratamentul diabetului zaharat

 

Farmacologia în domeniul diabetului zaharat tip 2 (DZ tip 2) a cunoscut o dezvoltare impresionantă în ultimul timp, cercetările în acest domeniu fiind impuse şi de numărul mare al pacienţilor cu DZ tip 2. Incretinele reprezintă o clasă terapeutică relativ nouă, recomanadată la pacienţii cu DZ tip 2.

>> Tipuri de terapii incretinice:

Agonişti de receptor de glucagon-like peptid-1 (GLP-1) – Exenatida, analogii de GLP-1 – Liraglutida şi inhibitorii Dipeptidil-Peptidazei-4 (DPP-4) – Sitagliptina, Vildagliptina, Saxagliptina (n.r.) etc.

Cum acţionează incretinele?

GLP-1 este un hormon care se secretă la nivelul celulelor L intestinale, ca răspuns la ingestia de alimente. La persoanele cu DZ de tip 2 eliberarea de GLP-1 este scăzută, administrarea agoniştilor de receptor de GLP-1 şi a analogilor de GLP-1 mimând efectele incretinelor endogene. GLP-1 este rapid (~ 2 min) degradat de enzima DPP-4. Exenatida are o rezistenţă crescută la degradarea de către DPP-4, ceea ce determină o acţiune mai lungă faţă de GLP-1 endogen. Administrarea inhibitorilor de DPP-4 prelungeşte timpul de acţiune al incretinelor endogene.


>> Mecanism de acţiune:

- stimulează secreţia de insulină dependentă de glucoză de la nivel pancreatic (scade glicemia postprandială şi scade HbA1c cu 0,5-1%),
- inhibă secreţia de glucagon dependentă de glucoză,
- creşte senzaţia de saţietate (astfel, pacientul va mânca mai puţin)
- întârzie golirea gastrică (astfel, se va reduce excursia glicemică postprandială).

>> Când se recomandă terapia cu incretine?

Agoniştii de receptor de GLP-1 reprezintă o opţiune terapeutică la pacienţii cu DZ tip 2 la care valoarea HbA1c este apropiată de obiective (<8%), promovarea scăderii în greutate reprezintă un obiectiv major, la cei cu risc crescut de hipoglicemie şi la cei cu  o vechime scăzută a diabetului.


Inhibitorii de DPP-4 au aceleași recomandări ca și agoniştii de receptor de GLP-1. Avantajul inhibitorilor de DPP-4 este administrarea orală, dezavantajul este că trebuie administraţi la pacienţi cu o vechime redusă a diabetului, la care mai există încă secreţie endogenă de GLP-1.



Reacţii adverse: greaţă, vărsături, diaree, posibil risc de pancreatită (pentru agoniştii de receptor de GLP-1), riscul crescut de infecţii ale tractului respirator superior (pentru inhibitorii DPP-4).

>> Contraindicaţii:

  • Gastropareză şi afecţiuni gastro-intestinale severe (în cazul agoniştilor de receptor de GLP-1).
  • În insuficienţa renală severă:  nu se recomandă agoniştii de receptor de GLP-1, iar doza de inhibitori de DPP-4 se reduce la 25 mg/zi. În insuficienţa renală moderată se reduc dozele de inhibitori de DPP-4 la 50 mg/zi, dar nu se adaptează dozele de agonişti de receptor GLP-1.
  • La copii şi în sarcină nu sunt date suficiente legate de tratamentul cu aceste substanţe, iar la vârstici se indică monitorizarea funcţiei renale.

>> Cum se administrează?


Exenatida se administrează injectabil subcutanat în coapsă, abdomen sau braţ, în doză iniţială de 5 µg de două ori pe zi (la interval de minim 6 ore), în interval de 60 minute înaintea mesei. După o lună doza se poate modifica, dacă nu s-a atins obiectivul glicemic, la 10 µg de două ori pe zi. De curând a obţinut aprobarea o nouă formulare a Exenatidei pentru administrare odată pe săptămână (Bydureon)(n.r.).


Liraglutida se administrează injectabil subcutanat în coapsă sau abdomen în doze unice zilnice de 0,6 mg-1,8 mg (n.r.).


Sitagliptina şi Vildagliptina se administrează oral, în doză unică de 100 mg pe zi, indiferent de orarul meselor, Saxagliptina în doze de 5 mg/zi. Preparate combinate cu Mentformin uşurează de asemenea tratamentul diabetului de tip 2 (n.r.).

 

Popa

 

Autor: Dr. Simona Popa- medic specialist, doctor în ştiinţe medicale, UMF Craiova

 

Sursa: Jurnalul de Diabet 1/2010.

Mulţumim editurii Kirchheim Mainz, Germania pentru permisiunea de a publica acest material.

  Inapoi
Acasă | Contact  |   |