Leiste oben
 

 

Tratamentul cu insulină şi sportul

 

Maraton, triatlon: din ce în ce mai mulţi pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 practică sporturi extreme. Pe de altă parte, nu doar între pacienţii cu tip 2 de diabet există oameni mai puţin activi; şi între pacienţii cu diabet de tip 1 există persoane greu de urnit. Sportul practicat în mod regulat este însă în măsură să contribuie la reducerea greutăţii, la îmbunătăţirea condiţiei fizice, precum şi la reducerea mortalităţii de cauză cardiovasculară. O creştere a «arderii » de calorii cu 2000 kcal/săptămână poate să reducă substanţial riscul pentru tulburări de circulaţie ale inimii.

>> Diabet şi sport

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, prin sport nu se urmăreşte în primul rând o reducere a cantităţii de grasimi a organismului, aşa cum se doreşte la pacienţii cu diabet de tip 2. La pacienţii cu diabet de tip 1 trebuie pornit de la premiza că prin sport se produce o perturbare a echilibrului glicemiei. Într-o primă fază a activităţii fizice creşte secreţia unor hormoni care scad eficienţa insulinei- în special hormoni secretaţi de către glanda suprarenală (o glandă aflată în vecinătatea rinichiului, n.t.). Aceşti hormoni determină pe de o parte o creştere a captării şi consumului de glucoză de către muşchi, pe de altă parte o creştere a glicemiei prin producţie hepatică de glucoză din proteine, precum şi o creştere a eliberării de glucoză din depozitele hepatice.
La toţi pacienţii cu diabet, activitatea fizică duce la creşterea sensibilităţii muşchiului pentru insulină, astfel încât în cazul unei activităţi fizice regulate, necesarul zilnic de insulină scade (Efect de « economisire a insulinei »).


>> Reducerea cantităţii de insulină

Faptul că în timpul sportului sensibilitatea la insulină creşte, este remarcată de pacienţii cu diabet de tip 1 de multe ori prin apariţia unei hipoglicemii. Hipoglicemia apare în cazul în care înainte de sport cantitatea de insulină nu a fost redusă corespunzător.

>> Vom discuta în cele ce urmează câteva scenarii şi recomandările corespunzătoare

Dacă activitatea fizică este prevăzută din timp (ex. meciul de fotbal cu prietenii de fiecare marţi după-amiază) şi urmează îndeaproape unei mese, este necesară reducerea cantităţii de insulină cu durată scurtă de acţiune pe care o administraţi la masa dinaintea sportului cu 30-50%, fiind necesar totodată creşterea aportului de hidraţi de carbon înainte, în timpul, precum şi după sport.

Dacă activitatea fizică nu a fost prevazută din timp şi nu aţi redus insulin, administraţi cu mărinimie hidraţi de carbon înainte, în timpul, precum şi după sport. Faceţi tot posibilul să măsuraţi glicemia şi în timpul sportului pentru a exclude apariţia unei hipoglicemii. Cantitatea de hidraţi de carbon care se administrează în timpul sportului variază în funcţie de persoană şi gradul activităţii, orientativ luaţi în jur de 1 unitate de pâine “12 g de pâine” pentru fiecare 30 de minute de activitate fizică medie.

Indiferent dacă aţi redus sau nu doza de insulină înainte de începerea sportului, măsuraţi pe cât posibil glicemia înainte de a începe.

În cazul în care glicemia înainte de sport depăşeşte 250 mg/dl (13,9 mmol/l), se recomandă măsurarea cantităţii de acetonă în urină. În cazul în care testul este dublu pozitiv, există în organism un deficit real de insulină iar efectuarea imediată a sportului este contraindicată. Se recomandă administrarea unei cantităţi mici de insulină (20% din doza zilnică de insulină rapidă) şi începerea sportului doar când glicemia este sub 180 mg/dl (10 mmol/l) şi în urină acetona nu mai este detectabilă. Fără adminstrarea de insulină în acest caz, glicemia poate să crească la valori care pot duce la instalarea comei diabetice (deficit sever de insulină). Deci: la valori ale glicemiei peste 250 mg/dl înainte de sport, testaţi întotdeauna acetona în urină şi administraţi o cantitate mică de insulină.




>> Sportul are o acţiune de durată

Chiar şi la câteva ore după sport, noaptea sau chiar şi în cursul dimineţii zilei următoare sportului pot apare hipoglicemii. În această perioadă, ficatul încearcă să îşi refacă rezervele de glucoză pe care le-a pus la dispoziţie în timpul sportului. Din aceast motiv, în cazul în care sportul a fost efectuat după-amiaza târziu sau seara, trebuie redusă şi doza de insulină bazală pe care o administraţi seara. În plus de aceasta, chiar dacă glicemia înainte de culcare este normală, se recomandă ingestia de hidraţi de carbon suplimentari şi eventual măsurarea glicemiei nocturne (ora 2-3).

>> De ce profită pacienţii cu diabet de tip 1 de pe urma sportului?

Grăsimea se depozitează în corpul uman nu doar sub forma grăsimii abdominale (grăsime viscerală) sau sub piele (grăsime subcutanată), ci şi în muşchii scheletici, de ex. ai coapsei, gambei sau braţului. Aceste ultime modalităţi de depunere par să joace un rol important mai ales la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, deoarece depunerea de grăsime în muşchi scade sensibilitatea acestora faţă de insulină. Cu alte cuvine, cu cât se acumulează mai multă grăsime în muşchi, cu atât mai multă insulină este necesară pentru a permite pătrunderea glucozei în musculatură. Grăsimea determină deci o aşa-numită « insulinorezistenţă ». Studii clinice au arătat că sportul practicat regulat scade insulinorezistenţa musculară  şi creşte totodată capacitatea muşchilor de a prelua glucoză. În felul acesta se poate obţine şi la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 o scădere a grăsimii corporale şi o creştere marcată a sensibilităţii la insulină, ceea ce duce pe termen lung la scăderea necesarului zilnic de insulină.

Pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 şi microalbuminurie (urme de proteine în urină) pot prezenta în proporţie de 25% tulburări ale circulaţiei sângelui la nivelul inimii, în ciuda unor parametri sanguini normali şi în lipsa altor complicaţii diabetice! Sportul nu creşte însă doar gradul de antrenament al corpului, ci scade şi riscul de apariţie al bolilor cardiovasculare (infarct miocardic, accident vascular cerebral) fiind recomandabil şi din acest punct de vedere.

>> Ce factori influenţează glicemia în timpul sportului?

Modificările valorilor glicemiei în timpul sportului sunt dependente de următoarele:

  1. Intensitatea şi durata activităţii fizice.
  2. Timpul zile în care a fost efectuată activitatea.
  3. Gradul de antrenament al corpului.
  4. Stress-ul psihic din timpul sportului (de ex. concursuri sportive).
  5. Gradul de echilibrare metabolică de lungă durată.
  6. Glicemia înainte de începerea activităţii fizice.
  7. Cantitatea şi timpul scurs de la ultima ingestie de hidraţi de carbon.
  8. Compoziţia ultimei mese ingerate (o masă bogată în grăsimi va determina o absorbţie mai lentă a hidraţilor de carbon, însă de durată mai lungă).
  9. Tipul şi cantitatea de insulină administrată.
Sportul trebuie să constituie o activitatea plăcută şi pe termen lung, de aceea nu exageraţi la început. Orice formă de sport extrem trebuie discutată înainte cu medicul Dumneavoastră mai ales din perspeciva riscurilor asumate. Totuşi, în ziua de astăzi pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 pot practica şi sporturi cu potenţial periculos cum ar fi box, carate sau scufundări. Practicarea lor se face însă cu rezerva unei pregătiri corespunzătoare, precum şi a recomandărilor specifice pacienţilor cu diabet zaharat de tip 1.Cereţi sfatul atât a unui medic, cât şi a unui diabetic cu experienţă în sportul pe care doriţi să îl practicaţi.

Autor: Dr. Med. Gerhard- W. Schmeisl
Internist/Angiolog, Diabetolog.
Director al Clinicii Deegenberg, Bad Kissingen, Germania.

Traducere şi adaptare: Dr. med. Alin Ştirban

 

Bine de ştiut:

Efecte ale sportului practicat regulat Un surplus de insulină în timpul sportului poate determina hipoglicemii! Simptome:
  • Întărirea sistemului cardiovascular
  • Creşterea sensibilităţii la insulină
  • Scăderea glicemiei
  • Economisirea de insulină
  • Creşterea masei musculare
  • Scăderea în greutate, dacă este necesar
  • Scăderea grăsimilor în sânge
  • Creşterea gradului de antrenament fizic
  • Transpiraţie mai pronunţată
  • Dezorientare
  • Senzaţie de slăbiciune
  • Ameţeli
  • Eventual spasme musculare
  • Chiar şi oboseala pronunţată poate constitui un simptom al hipoglicemiei.

 

Trei întrebări adresate autorului


R: Practicaţi sport?
Dr. Schmeisl: Mai puţin decât ar trebui. Iarna ocazional schi, vara în schimb în mod regulat înot.

JD: Câte minute/ore de sport pe săptămână recomandaţi unui pacient cu diabet zaharat de tip 1.
Dr. Schmeisl : de trei ori pe săptămână câte 45 de minute de sport moderat.

DJ : Dacă ar fi să recomandaţi un singur sport, care ar fi acela ?
Dr. Schmeisl : Walking – (plimbarea la pas grăbit n.t.) – acesta poate fi efectuat de către aproape oricine şi în aproape orice împrejurare.

  Inapoi
Acasă | Contact  |   |