Leiste oben
 

 

Tabăra pentru copiii si adolescenţii diabetici

 

Conceptul taberelor specializate destinate copiilor diabetici s-a bucurat de foarte mare succes în SUA dar şi în Europa încă din 1925.  Misiunea principală a acestor tabere este de a oferi copiilor experienţa petrecerii unei perioade de timp departe de mediul familial, la distanţă de protecţia oferită de părinţi şi astfel de a-i obliga parţial să ia decizii singuri cu privire la propria persoană. Elementul cheie este faptul că aceste noi experienţe vor fi însuşite într-un mediu sigur, sub supravegherea unui personal medical calificat.

Copii şi chiar adolescenţii cu diabet sunt adesea extrem de dependenţi de proprii părinţi în ceea ce priveşte îngrijirile caracteristice şi nu cunosc alţi copii de aceeaşi vârstă cu aceeaşi afecţiune cu care să poată să schimbe impresii sau cunoştinţe. Frecvent copii cu diabet ezită să lipsească de la domiciliu, să modifice programul obişnuit stabilit de către părinţi şi să participe la întâlnirile organizate în cadrul şcolii sau chiar în afara ei.


>> Avantajele taberelor

În acest context, taberele pentru copii cu diabet oferă avantaje semnificative atât copilului sau adolescentului, cât şi familiei acestuia din mai multe motive:

- Oferă un cadru propice pentru legarea unor noi prietenii, permite socializarea copiilor cu diabet şi conştientizarea faptului că nu sunt singuri în faţa bolii şi că diabetul nu este „o pedeapsă”;
- Permit însuşirea de către copii a tehnicilor de îngrijire specifice, precum şi cunoaşterea metodelor de ajustare a schemei terapeutice în situaţii speciale (de ex. activitate fizică intensa), fără ajutorul părinţilor;
- Maximizează educaţia despre diabet în general, in grupuri de vârste apropiate, cu ajutorul unor metode adaptate copiilor, fie că este vorba de tehnici formale sau  informale de învăţare;
- Permit copiilor şi adolescenţilor cu diabet să înveţe să devină mai independenţi, pregătindu-i astfel, treptat, pentru viaţa de adult;

- Dau copiilor încredere în ei înşişi,  în rezultatul activităţilor lor sociale sau fizice, le creşte stima de sine;
- Permit participarea în siguranţă la programe recreaţionale de calitate.

Nu trebuie uitate nici avantajele oferite părinţilor persoanelor cu diabet. Participarea copiilor şi adolescenţilor la aceste tabere permite obţinerea unui timp liber pentru părinţi şi le oferă  siguranţa că la final, copiii lor vor deţine mai multe cunoştinţe şi abilităţi necesare propriei îngrijiri şi vor putea să reacţioneze adaptat în situaţii speciale.


>> Important înainte de a pleca în tabără

Înainte de a pleca în tabără, sunt necesare o serie de măsuri minime:
- Fiecare copil sau adolescent să deţină un formular medical care să cuprindă informaţii cu privire la tipul de diabet, tratamentul urmat, gradul controlului metabolic (A1c), vaccinări, alergii alimentare sau medicamentoase, profilul psihologic, eventual alte boli asociate.
- Alcătuirea unor grupuri omogene din punct de vedere al vârstei şi al cunoştinţelor legate de diabet (ideal). Acest lucru presupune cunoaşterea anterioară a participanţilor şi a problemelor pe care le ridică fiecare dintre aceştia.
- Personalul medical care va însoţi grupul trebuie să fie alcătuit din medici şi asistente cu experienţă în îngrijirea copiilor şi adolescenţilor cu diabet;

Pe toată perioada taberei se desfăşoară activităţi în grup astfel încât copiii se vor cunoaşte între ei şi îşi vor împărtăşi experienţe, învăţând în acelaşi timp să preia responsabilitatea bolii pe care o au.


În cadrul Centrului Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice de la Iaşi se organizează astfel de tabere educaţionale pentru copii şi adolescenţi cu diabet din 1992. Tradiţia în Centrul de la Iaşi este de a organiza taberele în cadrul vacanţei de vară, optându-se până acum pentru locaţii montane, extrem de atrăgătoare din punct de vedere al peisajelor oferite, dar şi sigure în acelaşi timp din punct de vedere al posibilităţilor de apelare la servicii medicale. La aceste tabere au participat, succesiv, copii şi adolescenţi aflaţi în evidenţa Centrului nostru iar în ultimul an şi-au exprimat dorinţa de a participa chiar şi copii din alte centre din Moldova. În aceste perioade de vacanţă s-au legat prietenii durabile, iar copii au devenit mai responsabili, dovadă faptul că, deşi iniţial au dat dovadă de scepticism şi cu greu au acceptat să ia parte, ulterior şi-au manifestat interesul şi chiar au solicitat să participe şi în anii următori.



>> Cum se desfăşoară tabăra?

Prima zi, petrecută de obicei în perimetrul taberei, este folosită pentru cunoaşterea reciprocă – atât a  copiilor de către personalul medical cât şi invers, dar mai ales a copiilor între ei. În plus, este momentul obţinerii tuturor informaţiilor „tehnice” relevante: schema de insulinoterapie, tipul de pen şi glucometru utilizate, episoade de hipo- sau hiperglicemie, nivelul de educaţie terapeutică şi gradul de independenţă. Pe parcursul taberei organizăm mici şedinţe de grup în cadrul cărora se remarcă copiii ce au cunoştinţe solide în ceea ce priveşte boala şi îngrijirea ei. Mai mult decât atât, cei recent diagnosticaţi profită de cunoştinţele celor de lângă ei şi manifestă o dorinţă mai mare de a învăţa de la aceştia, împărtăşindu-şi în acelaşi timp experienţele anterioare şi chiar cerându-le sfaturi. Toate acestea se desfăşoară sub supravegherea medicilor şi asistentelor medicale cu experienţă tocmai pentru a preîntâmpina crearea şi deprinderea unor obiceiuri greşite sau nerecomandate. Se încearcă permanent punerea copiilor în situaţii diferite de viaţă, de la trezirea dimineaţa în afara atmosferei căminului personal la pregătirea mesei comune, de la curăţenia în camere la deplasarea în grup pe drumurile publice, de la jocurile de echipă la drumeţiile montane, organizarea de petreceri cu cântece şi dansuri.

>> Scopul taberei

Scopul principal este creşterea încrederii în sine, conştientizarea bolii şi, în acelaşi timp, de creare a situaţiilor reale, precum şi de a demonstra copiilor că boala nu reprezintă o piedică în a se încadra în societate. Se formează deprinderi şi experienţe pe baza unor fapte şi situaţii reale şi copii trebuie să ia decizii cu privire la propria persoană. În această tabără nu sunt înconjuraţi de familie care să le ofere răspunsuri sau, în unele situaţii, chiar să acţioneze în locul lor. Învaţă să fie alături unul de celălalt, să se ajute la nevoie şi, mai mult decât atât, să se respecte. Încercăm să le insuflăm faptul că vor putea avea o viaţă normală atât timp cât menţin echilibrul glicemic optim şi evită apariţia complicaţiilor bolii, oferindu-le în acelaşi timp modalităţile de atingere a acestor deziderate.

La sfârşitul zilelor de tabără fiecare copil se poate bucura de mai mulţi prieteni, de mai multe cunoştinţe care le permit un anumit grad de autonomie faţă de familie. Un aspect intens discutat în cadrul taberei este reprezentat, de fiecare dată, de respectarea dietei. Astfel, în decursul unei perioade destul de scurte de timp, încercăm să le oferim meniuri cât mai variate şi, în acelaşi timp, să distrugem anumite mituri legate de dieta persoanei cu diabet şi să-i învăţăm de fapt regulile alimentaţiei sănătoase.


Pe toată durata taberei fiecare copil are propriul caiet de monitorizare în care sunt notate profilurile glicemice, situaţiile deosebite zilnice precum şi tipul şi dozele de insulină utilizate. Copii au astfel posibilitatea să observe influenţa anumitor alimente sau a activităţii fizice asupra valorilor glicemice şi să tragă anumite concluzii cu privire la conduita ulterioară, astfel încât în faţa unei situaţii similare să ştie conduita de urmat. La fiecare administrare a insulinei, dozele sunt discutate şi comentate cu fiecare copil în parte, de multe ori cerându-li-se să stabilească singuri doza necesară în funcţie de situaţie. Astfel, la sfârşitul taberei copii sunt capabili să-şi ajusteze singuri dozele în funcţie de alimentele consumate, activitatea fizică sau alte condiţii asociate. Am remarcat de fiecare dată o reducere a necesarului de insulină încă din prima zi de tabără, reducerea dozelor ajungând de multe ori la mai puţin de jumătate faţă de cele anterioare. Scopul principal al taberei nu este de a obţine un control glicemic optim, ci de evitare a extremelor, a episoadelor de hiperglicemie majoră sau hipoglicemie. La finalul taberei, copii conştientizează lipsa constrângerilor prost înţelese, aşa zis „legate de boală”. Cu alte cuvinte, copii învaţă „să controleze diabetul”, şi nu permit ca „diabetul să le controleze viaţa”.        

>> Nu doar copiii profită


Trebuie menţionat faptul că nu doar copiii se simt mai împliniţi... de fiecare dată, învăţăm şi noi, la rândul nostru, de la copii. Pare incredibil, dar în multe situaţii ne dau lecţii de viaţă, ne oferă o nouă perspectivă de a privi lumea şi ne dau soluţii incredibile. Timp de 8 zile nu mai suntem „cadrele medicale” ci ne transformăm în prieteni, confidenţi, mame uneori, surori sau colegi. Şi  acest lucru ne bucură. Important este faptul că aceste legături se menţin şi după perioada taberei; aceşti copii rămân adesea prieteni, continuă să se întâlnească şi să socializeze „înfruntând” astfel diabetul.   

Mihalache Graur Lidia

Autori: Dr. Laura Mihalache, Dr. Lidia Graur, Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Iaşi

Sursa: Jurnalul de Diabet 1/2010.

Mulţumim editurii Kirchheim Mainz pentru posibilitatea de a publica acest material.

  Inapoi
Acasă | Contact  |   |